Fotografia este un microb care odata ce-ti intra in sange, n-ai sa-l mai scoti niciodata.... Nu stiu cum sunteti voi, dar stiu cum sunt eu, simt ca sunt incurabil din acest punct de vedere....
Fiecare dintre voi ati tinut o fotografie in mana, nu mai suntem in primii ani dupa aparitia primului aparat de fotografiat, incat sa nu fi vazut vreo fotografie pana acum. Eu am tinut primele fotografii in mana la varsta de 4-5 ani, cand am dat din greseala peste albumul de fotografii al parintiilor mei. Eram constient ca sunt rudele mele, dar putin zapacit pentru ca toate persoanele de prin poze, le vedeam pentru prima oara. Atunci am vazut primele poze din viata mea.
Eram foarte curios cum arata un aparat de fotografiat folosit pe vremea aceea, de ce ieseau pozele alb-negru cand noi cu totii stim ca suntem colorati, la haine, par si culoarea pielii...
Fotografia este doar o pasiune de-a mea, pasiune pe care o au si altii ca mine si chiar mi-as dorii sa vad mai multe persoane ca o aprecieaza petru ceea ce este: un mod de exprimare, o amintire, etc.
Sunt multe locuri frumoase in lumea asta, incat nu-ti ajunge o viata intreaga sa ajungi sa le vizitezi..., dar ganditi-va la un singur lucru: ajungeti in locul in care va doriti fiecare sa fiti, alaturi de persoana iubita, familie, prieteni; daca nu veti face o poza in acel loc cu acei oameni, nu cred ca veti ajunge sa va amintiti peste 10 zile toate detaliile importante, de exemplu: cum ca varul dumneavoastra si-a varsat cafea pe el sau matusa dumneavoastra a spart o farfurie, alunecand pe-o coaja de banana lasata de dumeavoastra din greseala pe pragul usii de la bucatarie.
Amintirile sunt multe si timpul, foarte scurt. Fiecare dintre noi avem responsabilitati in familia noastra, unul este capul familiei, altul este copilul si asa ajungem pana la pisica, care miauna, cerand de mancare. D-asta iubesc fotografia, este un prilej de-a spune: "Iubito, te iubesc foarte mult!" sau de a-ti aminti peste ani de zile ce bine aratai la nunta ta, imbracat in costumul de haine demodat si care ti-a ramas mic, odata cu trecerea timpului.
Primul aparat l-am avut in anul 2008, prin vara, iar cel de-al doilea si ultimul, dar in curand vreau sa mi-l schimb, in toamna anului 2012. In fiecare loc in care ma duc mi-am luat aparatul cu mine pentru a putea imortaliza persoanele cu care eram, fazele amuzante sau nu, locurile, ce mai fotografia in esenta inseamna amintire.
In continoare am sa pun si alte postari. Va promit ca la cateva zile am sa postez un subiect nou pe blog.
Semnat,
Zaharia Catalin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu